EDITORIAL
Marketingul foamei


BANCUL ZILEI
Cum e tortul?

Adevărul despre originile şi copilăria lui Nicolae Iorga. A fost un elev genial şi răzvrătit, care a îmbrăţişat marxismul

Originile etnice ale lui Nicolae Iorga sunt încă un subiect controversat. Cel puţin se ştie că s-a născut la Botoşani într-o familie cu membrii înstăriţi. Cu toate acestea, s-a vorbit puţin de copilăria acestuia şi mai mult de personalitatea sa culturală şi politică.

Despre marele savant Nicolae Iorga se ştiu suficient de multe. S-a vorbit însă mai ales despre activitatea şi personalitatea acestuia din perioada maturităţii. Copilăria şi anii săi de formare importanţi de altfel în descifrarea şi conturarea unei personalităţi, au fost lăsaţi însă în plan secund.  Se ştiu de altfel nu foarte multe lucruri despre modul cum gândea sau acţiona în aceea perioadă. Ceea ce se cunoaşte, este relevat de documente din fondul Iorga dar şi de cartea sa autobiografică “O viaţă de om. Aşa cum a fost”.

Controverse nasc mai ales însă originile etnice ale marelui istoric, dar şi cele ale familiei sale ajunsă în oraşul Botoşani. Există de altfel numeroase păreri contradictorii în acest sens. În orice caz ceea ce se ştie despre copilăria şi anii de formare ai istoricului arată o personalitate deosebit de interesantă, un puşti răzvrătit care va suferi de pe urma spiritului său de frondă. Savant cu dată de naştere incertă, Nicolae Iorga este comemorat în fiecare an pe 5-6 iunie. Atunci se spune că s-a născut în anul 1871 cunoscutul savant. Cu toate acestea este încetăţenită ideea că de fapt Iorga este născut câteva luni mai devreme, adică la 17 ianuarie 1871. Specialiştii au dat credit primei variante, mai ales că în ajutor le vine şi certificatul de naştere al marelui istoric care consemnează această dată, 6 iunie. În orice caz, în aceea perioadă puteau fi şi motive pentru care copilul să fie trecut câteva luni mai târziu. De pildă o iarnă grea însoţită de boli sau diferite probleme ale familiei care întârziaseră trecerea acestuia în acte. Oricare ar fi supoziţiile, data de 6 iunie rămâne general acceptată ca fiind momentul în care s-a născut Iorga. “Din anul una mie opt sute şaptezeci şi unu, în şase ale lunii iunie, orele zece dimineaţă. Act de naştere al copilului Nicu N. Iorga, de religie ortodoxă, născut ieri la orele dousprăzece din noapte, în casa părintească, în oraşul Botoşani, din strada Copoului, fiu al domnului Nicu Iorga, de profesie avocat şi al doamnei Zulnica de douăzeci şi cinci de ani, ambii domiciliaţi în Botoşani” - se arată în certificatul de naştere al istoricului păstrat în arhivele de la Botoşani.


Iorga născut într-o familie  cu origini puţin cunoscute

Aşa cum arată şi certificatul de naştere , părinţii lui Iorga erau Nicu Iorga, un avocat din Botoşani, iar mama acestuia Zulnia Iorga. Copilul s-a născut la Botoşani, într-o casă de la marginea de atunci a oraşului. Familia sa nu era bogată şi făcea mai mult parte din clasa de mijloc. Cu toate acestea, Iorga spune că se trăgea dintr-o familie de negustori ajunşi la rangul de boieri de cinci generaţii. Şi asta mai ales prin intermediul mamei sale Zulnia provenită din familia Arghiropol şi înrudită cu cea a boierilor din familia Miclescu. Din partea tatălui, strămoşii săi erau negustori, cel mai renumit fiind bogatul Manolache Iorga, bunicul istoricului.  Originile etnice ale lui Iorga sunt însă subiect de controverse. De altfel, aşa cum arăta istoricul, sunt şi foarte diverse.

Unii cred că Iorga a fost grec, alţii român iar alte păreri îl dau drept aromân. Nici Iorga nu este foarte sigur de acestă origine după cum arată în diferite scrieri. În lucrarea sa autobiografică “O viaţă de om. Aşa cum a fost”, spune că strămoşii săi vin din zona Pindului fiind aromâni. Dinspre mamă aceştia ar avea origini greceşti după cum arată şi numele de Arghiropol. Mai apoi, într-o scrisoare trimisă “Vieţii literare” pe data de 19 august 1906, arată că originile sale sunt româneşti, dar de viţă nobilă. “Tatăl mieu era dintr'un neam de negustori români mai târziu boieriţi, din Botoşani, iar mama mea ieste fiica scriitoarei române Elena Drăghici, nepoata de soră a cronicarului Manolachi Drăghici şi nepoata de fiică a lui Iordachi Drăghici, Mare Vornic al Moldovei. Cu tot numele său de Arghiropol, tatăl mamei mele, provine dintr'o familie venită din Rusia, din Basarabia, era fiul unei Micleşte din Ţinutul Tartarei, rudă cu Mitropolitul Sofronie Miclescu la care a şi locuit într'un timp, şi cu Mitropolitul Calinic” - scria acesta.


Orfan crescut în lipsuri şi sărăcie

În orice caz, cu toate aceste origini ilustre, copilăria lui Iorga a fost petrecută în privaţiuni. Şi asta fiindcă tatăl său, unicul întreţinător al familiei moare la doar 34 de ani, atunci când Iorga avea doar cinci ani. Mama sa Zulnia, rămâne văduvă fără niciun venit şi cu doi copii în grijă. Mai mult decât atât, stă şi în chirie la Marghioala Vâzdogeasa. Iorga îşi aduce aminte vag dar cu multă melancolie de tatăl său. “L-am ştiut numai din ce mi s-a spus de dînsul. Tînăr student şi medelnicer de birou, prieten cu fraţii mamei. (...) El m-a sfătuit totdeauna, din locurile care nu se văd, la un lucru: a fi faţă de oricine, pînă în clipa cînd războiul neapărat porneşte, plin de cuviinţă, gata de întîmpinare cu un zîmbet şi, după ce s-a isprăvit încercarea, să nu mă înverşunez asupra învinsului, asupra aceluia pe care eu îl simt învins, chiar dacă n-o recunoaşte el” - scria în lucrarea sa autobiografică.

Tânăra mamă era nevoită să calce şi să coase rochiile femeilor din mahala pentru a supravieţui alături de cei doi copii. Mai mult decât atât, Iorga, de la vârsta de 10 ani, a început să dea meditaţii colegilor şi altor şcolari contra cost. Tot pentru a se întreţine. “O, chinul de umilire şi de oboseală al lecţiilor acestora, începute aproape de la zece ani!” - preciza istoricul despre aceea perioadă. Familia acestuia schimbă şi gazda, mutându-se acolo unde găseau ceva mai ieftin.


Copilul genial dar anti-sistem

Nicoale Iorga a fost un copil genial. Nu există niciun dubiu. Era un adevărat fenomen. La doar 6 ani citea cărţi în română şi franceză, cronicile lui Kogălniceanu şi a învăţat singur să scrie şi să citească. “Eu n-am invatat a ceti si scrie: sunt lucruri care mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de niciun ceas de pregatire «pedagogica» pentru a descoperi literele si a le imbina in silabe, care pe urma sa-mi dea cuvântul” - spunea istoricul în lucrarea sa autobiografică. Până la vârsta şcolară a citit istoria din “Letopiseţele Ţării Moldovei” ale lui Kogălniceanu şi lectura avid cărţi de George Sand, Victor Hugo sau La Fontaine. La doar 9 ani preda colegilor săi istorie, înlocuindu-şi profesorul, la Şcoala Marchian din Botoşani. Era un adevărat fenomen.

Cu toate acestea Nicolae Iorga a fost un copil însingurat, fără prieteni, preferând compania cărţilor. De altfel era şi un răzvrătit aşa cum arată întâmplările sale din şcoală. Încă din clasa I are un conflict cu profesorul, preferând să scrie zerourile la tablă aşa cum îl învăţase mama. Despre acest moment Iorga îşi aducea aminte că a simţit “un sentiment ascuţit de nedreptate în faţa căreia nicăieri nu puteam găsi un sfat, un ajutor, un sprijin”. Era acelaşi sentiment pe care îl va resimţi ca elev-genial în faţa unui sistem de învăţământ greoi şi inadecvat. Deşi avea cunoştinţe foarte bogate şi era deosebit de inteligent, Iorga nu avea numai note de 9 şi de 10. Era considerat un elev problemă prin atitudinea sa de frondă, anti-sistem, la purtare având cel mult nota 8.

Mai mult decât atât, în 1886 este exmatriculat din şcoală, motivarea oficială fiind aceea că nu salutase un profesor. Scârbit, Iorga se mută la Iaşi, la Colegiul Naţional.


Elevul socialist

Totodată, un aspect puţin cunoscut, este acela că Iorga a fost adeptul în perioada liceului a docrtinei marxiste. Adică era un socialist. De altfel, această atitudine, privită cu suspiciune şi negativistm în epocă, corespundea spiritului său de frondă. Mai mult decât atât încearcă să facă propagandă şi să atragă adepţi. La un moment dat însă renunţă. “Dar, cu tot entuziasmul de care eram capabil, potolit entuziasm moldovenesc chiar la şaisprezece ani, n-am putut câştiga pentru ceea ce socoteam că e crezul meu statornic decît pe simpaticul meu fost coleg Waiser, pe care asemenea predici din adolescenţă nu l-au împiedecat de a ajunge antreprenorul sau chiar proprietarul celui mai mare otel din Botoşanii noştri comuni” - scria Iorga în “O viaţă de om. Aşa cum a fost”.

Sursa: (adevarul.ro)

09-Jun-2017 06:40